Siguranta de a avea prieteni

   Cred ca majoritatea oamenilor recunosc ca a avea prieteni inseamna, intr-o mare masura, a fi protejat. Protejat, in sensul in care exista anumite persoane care ne asculta, ne ingrijesc; pe scurt, nu suntem singuri pe lume. E, cred, un lucru groaznic, sa fii singur pe lume, sa nu ai prieteni. Dar care sunt valorile prieteniei? Nu se poate da un raspuns fix la aceasta intrebare. Pentru ca prieten inseamna ceva pentru mine, altceva pentru celalalt. E, clar, un principiu al alteritatii. Insa inversunarea care exista astazi intre oameni ne face sa ne punem intrebarea: mai exista prieteni adevarati? Mai suntem dispusi la sacrificii pentru cineva care este, in definitiv, un necunoscut? Pana unde am merge pentru cineva care nu ne este ruda? Spiritul comunitar ne impinge la acte morale de intrajutorare? Mai iubim astazi dezinteresat? Lumea asta pragmatica, postmoderna, lipsita de repere spirituale, mai are capacitatea de a genera sentimente? Nu stiu… Probabil. Chestiunea e greu de rezolvat. Putem sa ne punem intrebari. Sa punem o melodie frumoasa, sa ascultam impreuna cu “amicii” (sa zicem prietenii) si sa bem un pahar de vin. Sa creem atmosfera. Caci nu e asa de greu. Sa iubesti si sa urasti nu e greu. Starea intermediara, de vid sentimental, e mai grea.